Șofer de TIR răpus de Covid, la Zalău. Abia devenise tată: „Nu-l va mai aștepta să vină din cursă”

Șofer de TIR răpus de Covid, la Zalău. Abia devenise tată: „Nu-l va mai aștepta să vină din cursă”

Tragedie pentru o tânără familie din Zalău, dar și pentru comunitatea șoferilor români de TIR, după moartea lui Doru Roman, șofer răpus de coronavirus la nici două luni după ce devenise tată.

Ilie Matei – Omul Șoselelor a scris pe pagina de Facebook despre drama familiei lui Doru, colegul lui care s-a stins la spital, la Zalău.

„E trist când afli că unul ca și tine, unul care și-a petrecut anii tinereții pe șosele, nu va mai reveni acolo, alături de noi. Doru Roman avea 36 de ani și o familie frumoasă.

Un băiat de numai câteva luni nu își va cunoaște tatăl, nu îl va mai aștepta să vină din cursă, nu va ști pe cine să fie supărat atunci când întârzie.

Colegul nostru a abandonat azi lupta cu virusul în secția ATI Zalău, acolo unde se afla intubat. La doar 36 de ani, Doru lasă în urmă o întreagă comunitate îndoliată, o familie și un gol între cei de pe șosele!

Doru Roman avea 36 de ani. Foto: Facebook / Doru Roman

«Nu există virusul», asta se aude din toate părțile, dar ucide tăcut în toate direcțiile, chiar și dintre ai noștri, cei care își câștigă pâinea de pe urma unui volan! Să îi spuneți și băiatului lui Doru că virusul ăsta e inventat!!”.

Ioana, soția lui Doru, a transmis și ea un mesaj sfâșietor: „Cu adâncă durere în suflet vă anunțăm că Doru a pierdut lupta cu viața în această dimineață. A fost un luptător, nu s-a plâns de nimic, a promis și în ultimele lui clipe în care a fost conștient că se va întoarce la Achim. Ne încuraja pe noi, cei de acasă și ne spunea că vine el acasă, să nu ne necăjim.

Era mereu în gând și suflet cu Achim, minunea noastră de nici două luni, mult așteptată si dorita de ani buni. Virusul a trecut, dar a lăsat ravagii în spate.

Pe 12 februarie, Doru devenise tată. Achim a rămas orfan la nici două luni. Foto: Facebook / Doru Roman

Zilele treceau, complicațiile apăreau, virusul a distrus tot organismul, dar nu și speranța noastră și credința în Dumnezeu.

Nu ne puteam imagina altceva decât că se va întoarce acasă, iar prin recuperare o să se poată bucura de realizarea vieții noastre, Achim. A fost un om prea bun, credincios, Dumnezeu l-a vrut lângă el, iar de acolo de sus o să ne păzească și o să aibă grijă de noi. E inuman ceea ce trăim, e dureros!!!”

Libertatea